Ca orice parinte iti imaginezi ca la un moment dat copilul tau va avea camera lui proprie ( sau o va imparti dupa caz cu fratiimai mari). Cum vei proceda insa cu nou nascutul? Il vei instala de la inceput in camera lui sau ii vei pune patutul in dormitorul tau in primele luni de viata?

Noi am pus patutul in camera noastra, iar acum dormim toti 3 in aceeasi camera, desi avem si camera copilului amenajata inainte de a se naste.Mi-e frica s-o las singura in camera ei.Nici ea nu-si doreste sa doarma separat.

Draga mea!Mihai a dormit in camera noastra pana la cinci ani,apoi a ramas ,stapan"pe propria lui camera,pana atunci nu am avut curaj sa-l las sa doarma singur,copiii mai viseaza urat,mai racesc,trebuie supravegheati,si recunosc,am fost o mamica foarte grijilui exagerata uneori de spaima ca odorul sa nu pateasca ceva,inca imi tremura inima si-mi va tremura mereu pentru el!

Si eu sunt destul de paranoia.Ma trezesc noaptea si ma uit la ea daca respira , daca nu are ceva tras pe fata, daca nu are temperatura....

Eu le-as lasa singure in camera inca din cand o sa vin de la maternitate. Stiu ca asta mare de-abia asteapta acest lucru. Dar totodata sper sa pot alapta asa ca sunt constenta ca va trebui sa fiu un timp in aceeasi camera cu bebelusul, pana cand isi va face un program de masa macar.
Cu Cristina am dormit in aceeasi camera pana la 1 an si jumatate pt ca nu am avut amenajata cealalta camera, dar cum s-a putut eu m-am si mutat din dormitor care a ramas camera ei.

Eu am facut o greseala ca am pus patutul cu noi in camera si am leganat-o, s-a obisnuit asa si acum nu sta singura deloc si nu stiu ce sa fac ca sa o dezobisnuiesc. Cel mai bine ar fi sa aibe camera copilului numai pentru el chiar daca e mai incomod ca sa te deplasezi pentru alaptat dar asa el e mai independent si mai cuminte, asa consider eu din ce am cunoscut, nu un rasfat care nu poate sa se dezlipeasca de mama.

Si mie mi-a fost teama de chestia asta Moni. Am incercat inca de mica s-o invat sa adoarma in patut, singura, nelegatat. Noi cu patutul a trebuit sa renuntam repede la el pt ca a avut ghinionul ca de cate ori adormea si ea mai bine sa se auda zgomote foarte puternice in bloc si sa se sperie, asa ca a ajuns sa-i fie frica de patut si greu o obisnuiam iar in el ca apoi sa se intample din nou. La 11 luni am renuntat si am mutat-o in patul mare, la inceput dormea cu mine apoi m-am mutat eu in cealalta camera.

Eu nu cred ca e rasfat ca doarme copilul cu mama si tata.Poate sa vomite noaptea, se poate inneca, apoi poate sa se rasuceasca.Eu si acum ma trezesc la orice miscare a fetitei, desi are 5 ani.Asa mi s-a format somnul.

Sa va spun cum am procedat eu pana la urma cu instalarea bebelusului. La inceput vroiam sa-i pun patutul Dianei in dormitor, camera ce urma sa devina din camera Cristinei camera fetelor. Apoi la sfaturile sotului si ale unei prietene am stabilit sa pun patutul in sufragerie ca sa nu ii stric camera Cristinei, sa aiba si ea locul ei obisnuit pt joaca. Asa am si facut si in prima saptamana am stat in acest fel. Problemele au aparut insa repede:
- calculatorul il am in sufragerie si atat eu cat si Cristina il folosim detul de des, Cristinei mai ales ii trebuie boxele deschise pt a auzi ce sarcini are de indeplinit la jocuri
- sufrageria e lipita de bucatarie si se aud toate zgomotele din bucatarie cand cineva e acolo
- si nu in ultimul rand, termostatul de la centrala e in dormitor si deci camera cea mai calduroasa e dormitorul, iar Diana s-a dovedit o mare friguroasa.
In consecinta am hotarat sa mutam patutul in dormitor si de atunci si Diana doarme mai bine, nu ii mai gasesc manutele si picioarele inghetate, iar Cristina isi ia in fiecare dimineata jucariile pe care le doreste din dormitor si si le aduce in sufragerie. I-am facut un loc in care sa-si tina in permanenta cateva jucarii si este foarte multumita de aranjamentul acesta. Cand mai doreste o jucarie din dormitor ma roaga pe mine sa ma duc sa i-o aduc si nu intra ea in dormitor fara sa-mi ceara voie.