MNiko a scris:Multumim Miru. Sper sa ne mentinem pe linia asta si miercurea viitoare.
Din pacate miercurea aceea am gasit trombocitele 9000. Bine-nteles ca a urmat imediat internare, o internare de lunga durata si dificil de suportat atat pt Cristina cat si pt noi pt ca tocmai ce ne pregateam e botezul Dianei.
I-au faacut atunci Cristinei un alt tratament perfuzabil si din nou solumedrol intravenos la 6 ore, in doze destul de mari. In ziua internarii Cristina era vioaie, fericita parea cel mai sanatos copil posibil. Dupa o saptamana de spitalizare la Brasov a luat 2 kg in greutate din cauza regimului alimentar preponderent fainaos in spital si a repausul la pat. In plus au inceput sa apara efectele secundare ale corticoterapiei: tensiune marita, atrofiere testului cutanat ( i se vad venele pe burtitca), greutate in respiratie, schimbari bruste de dispozitie( de la fericire/euforie pana la depresie adanca). In penultima zi din spital, zacea pur si simplu in pat de parca ar fi fost o leguma.
Situatie pt Cristina imi parea atunci foarte grava si mi se parea inevitabila splenectomia, ceea ce i-am si spus doctoritei. Oricum o vedeam ca e depasita de situatie si ca nu mai are ce sa-mi spuna. Pana la urma a recunoscut si ea ca e necesara o alta parere si ne-a trimis la Fundeni la Profesorul Arion. Asa ca a doua zi ce amiesit din spital ne-am dus cu Cristina la Fundeni.
Acolo au internat-o imediat cu mai multe diagnostice : PTI corticodependenta, Infiltratie cortizonica si hipertensiune. Dupa ce a consultat-o Profesorul Arion ne-a trimis la doamna doctor Colita Anca. Dupa ce ne-a consultat si ea mi-a spus ca PTi poate rezulta din 3 directii:
- afectiuni respiratorii cu intr-un interval de maxim 2-3 saptamani inainte de diagnosticare sau vaccinuri cu virusi vii ( noi nu aveam asa ceva)
- infectia cu hiv ( nu se punea cazul la noi, dar totusi i-a facut analize si pt asta)
- sau infectia cu Helicobacter pylori - o bacterie care traieste in stomac si care daca este ea, tratandu-se aceasta se rezolva imediat si trombocitopenia.
Analiza pt bacteria asta spitalul nu o putea efectua, dar o putem face la un laborator particular contra cost si doctorita ne-a recomandat s-o facem. Bine-nteles ca am facut-o si desi am asteptat cateva zile pana a venit rezultatul, acesta a fost pozitiv ( cred ca pt prima data mi-am dorit enorm ca o analiza sa fie pozitiva).
Am inceput imediat tratamentul cu 3 antibiotice pt aceasta bacterie,si speram ca la sfarsitul acestui tratament sa fim mult mai bine.
Fiind dependenta de corticoterapie, in spital la Bucuresti Crstina aprimit iar cortizon, dexametazona de data asta. Primele 4 zile a fost perfuzabil. Trebuia sa fie 5 zile, dar venind rezultatul de la helicobacter, a trecut-o apoi pe pastile si ne-a dat la externare o schema pt reducerea treptata a cortizonului, urmand sa ne prezentam in 17 mai la control.
Conditiile din spital la Bucuresti mi s-au parut mult mai bune decat la Brasov. Curatenie cu exceptia baii la Bucuresti, a fost in ambele spitale. La Bucuresti insa mi-a placut ca puteai iesi cu copilul afara, la ora de vizita veneau vizitatorii pana la patul bolnavului, in plus sotul a putut sa intre si sa stea in salon ( ni s-a dat o rezerva mica noua) aproape toata ziua fara sa-i spuna nimeni nimic. Mi-a placut faptul ca puteai sta cu copilul la analize sa-l tii in brate, sa-l linistesti, pe cand la Brasov ramaneai in afara salii de tratament, iar ei dragutii erau de-a dreptul terorizati de asta.
Cristina a repetat punctia medulara la Fundeni. O alta metoda de a o face acolo, cu copilul adormit total, dus pe sectia de terapie intensiva cu masca de oxigen la gura si urmarirea pulsului. Am stat langa ea pana a adormit, si imediat dupa punctie m-au chemat sa fiu langa ea cand se trezeste. Nu a fost nevoita sa mai stea nemiscata in pat la perfuzie 2 ore cuma fost la Brasov. Nu i-au pus perfuzie deloc si dupa ce s-a trezit a avut voie sa mearga singura.
Din pacate la atatea spitalizari si analize, branule, etc... Cristina inceput sa faca atacuri de panica manifestate prin greutate in respiratie sau dureri in piept. Acum ca e acasa nu au mai aparut pt ca nici nu mai facem analize.
Luni terminam tratamentul pt helicobacter si de saptamana asta am inceput sa scadem usor si doza de cortizon. Cristina pare sa se simta bine desi cu moralul stam mai prost. E tot timpul obosita de la surplusul de greutate si mai tot timpul suparata. II intri cu greu in voie si abia daca vrea sa se joace cu ceva. Cand reusesti s-o faci sa se deschida, rade, e vesela, se joaca, dar repede intra iar in carapacea ei si efectiv doar sta intinsa in pat. de doua zile am vazut ca au inceput sa se estompeze hematoamele pe care le-a capatat acum 3 saptamani la internarea la Brasov cand i-au recoltat analize. O asistenta de la Bucuresti mi-a spus ca acestea se vor trece cand ii va reveni numarul de trombocite la normal, asa ca ceea ce am observat zilele acestea imi da sperante ca suntem pe drumul cel bun.
Multa sanatate in continuare!Va pup!
Multa sanatate Cristinei! 
